Psoriasis-Deniplant

1.PROPRIUL CAZ
   Pentru a face dovada celor scrise pana acum voi incepe cu prezentarea cazului meu.
   Debutul bolii a avut loc in perioada anilor cand fiind elev al unui liceu militar, m-am acomodat foarte greu la privatiunile impuse. Departe de casa, de parinti, miscarea intr-un spatiu restrins, inconjurat de garduri pazite, imposibilitatea de a parasi acest spatiu cand doresti, executarea de activitati strict ordonate si impuse, sunt numai cateva din lucrurile pe care a trebuit sa le suport. Pe acest fond a intervenit si stresul provocat de faptul ca un profesor, timp de 3 ani, in fiecare trimestru imi punea note astfel incat eram tot timpul tinut in situatie de corijenta, pana in ultima ora a trimestrului, cind eram trecut. Imaginati-va cat de mare era stresul in trimestrul trei, cand stiai ca daca vei ramane corijent era posibil sa fii exmatriculat din liceu. Si venea ultima ora, cand eram de fiecare data promovat. Si cum am spus, in fiecare trimestru, in fiecare an picatura de otrava imi era administrata. Pe acest fond, organismul nu a rezistat (aveam si o constitutie firava), si am dobandit boala Psoriazis.
   La inceput am urmat tratamentul cu diferite unguente, solutii decapante. Leziunile se vindecau, insa dupa o perioada destul de scurta, recidivau. Mai ales ca factorul stres era in permanenta prezent.
   Dupa liceul militar a urmat scoala de ofiteri, unde stresul, privatiunile erau din ce in ce mai mari, iar eu trebuia sa le suport.
   Dupa primul an de scoala de ofiteri, organismul nu mai raspundea satisfacator la unguente, deja se ajunsese la obisnuinta si dependenta. Am fost nevoit sa urmez un tratament cu raze ultraviolete. Dupa un an de tratament, bineinteles cu pauzele de rigoare, in anul urmator, 1980, razele ultraviolete nu au mai avut efectul pe care l-au avut la inceput. Boala s-a extins pe toata suprafata corpului, inclusiv pe cap. In aceasta situatie a trebuit sa urmez timp de doua luni sedinte cu raze PUVA. In urma acestor sedinte leziunile s-au vindecat in proportie de 95% ramanand numai urmele locurilor unde au fost leziunile si cateva puncte. In anul 1981 schimband mediul de viata, deci o parte din efectele stresante au disparut, boala nu a mai recidivat cu aceeasi intensitate, astfel incat am putut reveni la tratamentul cu unguente, pe care l-am urmat aproximativ 2 ani.
   Mergand intr-o excursie in Muntii Vrancei si o batrana auzind de suferinta mea mi-a recomandat sa citesc o carte despre medicina traditionala romaneasca si anume "Leacuri si remedii pentru boale".
   Am luat acea carte veche cu paginile ingalbenite de vreme, am copiat-o cuvant cu cuvant si asa am luat la cunostinta despre efectele benefice ale fitoterapiei.
   La inceput nici eu nu am crezut, dar cuvintele acelei batrane mi-au ramas intiparite in memorie si acum:"Incearca maica si cu aceste leacuri, pentru ca nu ai nimic de pierdut". Si am ascultat sfatul batranei, am citit cartea de zeci de ori, am inceput sa adun plantele indicate acolo, sa fac combinatii si sa le folosesc. La un momet dat rezultatele au inceput sa apara, in sensul ca, inlaturand unguentele de care eram dependent, am reusit sa rezist numai cu tratamentul naturist si fara regim alimentar. Astfel a aparut ceaiul Deniplant.
   In urma acestui tratament empiric cum l-am numit eu atunci, am observat ca leziunile psoriazice nu se mai formau, crustele deveneau mai subtiti, se scuturau mult mai usor si la un moment dat pe anumite portiuni chiar nu se mai formau. Acesta a fost primul semn, acea speranta pe care am capatat-o si care mi-a spus ca odata si odata ma voi vindeca.
    Nu pot spune ca din acel moment totul a fost foarte bine si totul a mers cum mi-s fi dorit, deoarece tratamentul era o continua cercetare, o continua experienta. Au fost si momente cand organismul nu a mai raspuns asa cum am dorit eu, cand leziunile au reaparut, insa nu cu aceeasi intensitate. Atunci nu realizam ce se intampla, pentru ca era acea cercetare pe propria-mi piele, cu metode rudimentare. Eu modificam formula permanent, pe masura ce dobandeam noi cunostinte despre plante, crezand si dorind sa imbunatatesc tratamentul, sa mearga mai repede. Asa am constatat ca ori cate modificari as fi facut, chiar daca as fi dublat, triplat concentratia plantelor, boala nu se vindeca mai repede. Organismul reactiona dupa legile stiute numai de el.
    La inceput am facut un extract alcoolic si un decoct pe care le-am combinat. Dar sa consumi o fiertura de plante care nu avea un gust chiar placut, zi de zi, luna de luna, nu era tocmai ce imi doream. Chiar daca vazusem ca pielea se vindeca singura, fara alte unguente, fara regim alimentar, tot mai eram tentat sa dau cu unguente, sa scap mai repede, pentru ca ma saturasem de atatea plante. Asa am constatat ca ma pacaleam singur. Acolo unde mai foloseam fluocinolon sau alt unguent, leziunile dispareau rapid, insa tot atat de repede reapareau. Acolo unde nu foloseam nimic, leziunile dispareau mai incet, dar nu mai reapareau.
    Cum am precizat, la inceput am folosit acea combinatie dintre extractul alcoolic si decoctul. Ulterior am constatat ca introducand toate plantele direc in decoct, rezultatele erau mult mai bune, insa gustul rau al plantelor era din ce in ce mai greu de suportat. Atunci mi-am zis ca trebuie sa fac ceva ca tratamentul sa fie mai bun la gust sa-l suport mai usor, sa nu devina chiar el un factor de stres. Asa mi-a venit ideea sa introduc lamaia in tratament. Introducand lamaia in decoct, am obtinut o bautura racoritoare placuta la gust
    Nu am fost de acord cu introducerea de arome mai mult sau mai putin naturale, pentru a-i corecta gustul, cum se practica la unele ceaiuri.
    Apoi am incercat sa transform ceaiul Deniplant, in pastile efervescente, pentru a fi si mai comod de administrat. Insa studiul realizat mi-a demonstrat ca o parte din produsele vegetale introduse de mine nu pot fi copiate prin sinteza, iar celelalte obtinute, pot da reactii adverse si efecte secundare, cum dau in general toate medicamentele obtinute prin sinteza. De aceea mi-am zis ca Deniplant va ramane pana la urma o pulbere din plante si fructe de padure, un produs 100% natural, incat sa nu apara mai devreme sau mai tarziu manifestari neplacute si bolnavul sa stie ca nu are de ce sa se teama.
    Referitor la regimul de viata alimentar, precizez ca nu am avut nici o restrictie, desi in cartea aceea se recomanda acest lucru. Meniul a fost intr-adevar imbunatatit cu legume, fructe, insa nu am privat organismul de nici un alt aliment. Am mancat si carne de porc, vita, pui, peste, orice am dorit, astfel ca am dus o viata normala. Imi amintesc totusi ca la inceput nu am pus pic de alcool in gura. Mi-am zis ca va fi mai bine. Dar venind sarbatorile de iarna si consumand alcool in cantitati moderate, am constatat ca tratamentul nu era afectat cu nimic. Din acel moment mi-am spus ca nu este cazul sa fiu privat de acest aliment, pentru ca o bautura consumata in cantitati bine dozate, poate fi considerata ca aliment.
    Astfel am putut sa duc tratamentul pana la capat, pana la disparitia totala a leziunilor. Dar acest lucru sa nu credeti ca s-a intamplat peste noapte.
    Au fost luni, chiar ani (doi ani si jumatate) cand eu am baut zilnic acest ceai.
    Si de atunci, (sunt peste 19 ani) eu nu am mai avut nici o problema cu psoriazisul.
    Pana in anul 1993 problema psoriazisului nu m-a mai interesat.Au fost numai doua persoane pe care le-am ajutat sa scape de aceasta boala. La insistentele unor prieteni care mi-au spus sa brevetez acest produs si sa ajut mai multi bolnavi, m-am hotarat sa fac acest lucru si l-am facut.
    Dupa obtinerea licentei produsului Deniplant, am incercat sa vad daca acest tratament da rezultate si la alte persoane si am constatat ca acest lucru este posibil. Astfel cam 80-85 % din persoanele care au urmat tratamentul cu Deniplant au obtinut rezultate pozitive. Insa au fost si 15-20% carora organismul nu le-a raspuns nici la acest ceai. Astfel, daca dupa una, doua luni de tratament nu se cunoaste nici o ameliorare si organismul inca depinde de unguente, rezultatele sunt negative.
    Au fost persoane care si-au rezolvat problemele in 5-6 luni, dar au fost si persoane care au depasit 3 ani de tratament. Am constatat ca la copii rezolvarea a fost mult mai rapida fata de adulti, la care organismul a raspuns mai incet.
    Din cazurile urmarite am constatat ca evolutia tratamentului este urmatoarea: in primul rand (asa cum am precizat anterior), nu trebuie folosite unguente sau alte medicamente, de uz extern sau intern. Desi este un lucru paradoxal, am constatat ca la anumiti pacienti care au intrerupt tratamentul cu unguente pentru o perioada mai mare de timp, organismul lor a intrat intr-un oarecare echilibru si leziunile s-au stabilizat, boala nemai-evoluand. Asa cum spun eu, boala a fost tratata cu indiferenta si leziunile s-au stabilizat numai pe anumite portiuni. Cu cat omul incearca sa se vindece mai repede, cu atat isi da cu mai multe unguente diferite, cu atat mai repede se strica echilibrul organismului si boala avanseaza, generalizandu-se pe tot corpul.
    Cu cat se intervine asupra leziunilor, pentru a forta indepartarea crustelor, cu atat suprafata leziunilor se mareste si dureaza mai mult procesul de vindecare. De aceea eu am sfatuit sa nu se scarpine leziunile, sa nu se forteze caderea cojilor.
    Atentie! In momentul in care au disparut toate leziunile de pe suprafata pielii, nu trebuie intrerupta brusc administrarea ceaiului. Trebuie sa se renunte treptat, o zi da, una nu, timp de 2 luni. Daca in acest timp nu mai apare nici un punct, se poate renunta definitiv la ceai. Este foarte important acest aspect, deoarece exista posibilitatea ca pielea sa se vindece mai repede la suprafata, iar cauzele interne sa nu fie rezolvate definitiv.
    Desi au trecut atatia ani de cand am constatat eficienta ceaiului Deniplant, acesta nu a aparut pe piata, deoarece am asteptat sa ma conving ca da rezultate la cat mai multi bolnavi si nu am gasit un partener serios cu care sa colaborez.
    Daca teoria enuntata de mine are unele lacune si poate fi combatuta, nimeni insa, nu ne poate spune mie cit si celorlalti bolnavi, ca nu ne-am vindecat de psoriazis.